Structuri organizatorice hoteliere

Structura organizatorică a unui hotel - reprezentată prin organigrama sa - este formată din ansamblul persoanelor şi subdiviziunilor organizatorice.

În funcţie de categoria hotelului şi obiectivele strategice propuse, care presupun o anumită anvergură a activităţilor, există o mare varietate de structuri organizatorice. Din punct de vedere al capacităţii aferente unui hotel se disting:

Hoteluri mari (marea hotelărie), cu peste 200 camere, care au un grad ridicat de confort (4 stele), înglobând o varietate de activităţi şi servicii diverse.

Hoteluri medii (hotelăria medie), cu o capacitate de 100-200 camere, au un nivel mediu de confort. In cadrul acestora, organigramele includ funcţii destul de numeroase;

Hotelurile mici (mica hotelărie), cu o capacitate de până la 100 camere, au un confort mediu sau scăzut şi cuprind un număr redus de funcţii, cumulate de câţiva lucrători. Distingem astfel, în cadrul hotelurilor mici, funcţiunile de receptioner, care trebuie să presteze toate activităţile de concierge, să răspundă la telefoane, să facă comisioane şi funcţia de casier.

În cadrul unui hotel de categorie inferioară, activităţile specifice pot fi îndeplinite de un număr mai mic de lucrători, care vor avea sarcini mult mai diverse.

În unităţile hoteliere, subdiviziunile organizatorice sunt reprezentate prin departamente, care, la rândul lor, grupează servicii omogene sau complementare, ce îndeplinesc aceeaşi funcţie. Un serviciu poate avea, în componenţa sa, mai multe compartimente, structurate în birouri, secţii, partizi, în funcţie de activităţile derulate.

După funcţiile principale îndeplinite - cazare si alimentaţie - un complex hotelier va avea cel puţin 2 departamente de bază: departamentul cazare    şi    departamentul    alimentaţie    şi    4    departamente    auxiliare: departamentul administraţie, tehnic, de marketing-vânzări şi de personal.

Tehnici de stabilire a tarifului de cameră

Elementul de bază al politicii de preţ a hotelului este tariful de cameră, deoarece cea mai mare parte din veniturile unui hotel provine din încasările vânzărilor de camere.

Tariful mediu de cameră reprezintă preţul plătit de un client pentru închirierea unei camere pentru o noapte.

Hotelurile stabilesc mai multe categorii de tarife de cameră. în general, ele corespund tipurilor de cameră (apartamentului, camerei cu un pat, cu două etc), care sunt comparabile, din punct de vedere al dimensiunilor şi mobilierului.

Diferenţele se bazează pe criterii cum ar fi: mărimea camerei, localizare, vedere, mobilier, grad de confort.

Fiecărei categorii de tarif de cameră i se atribuie, pe baza numărului de persoane care ocupă camera, un tarif standard. Acesta mai este numit şi tariful de suport sau de recepţie, deoarece este afişat la recepţie. Cu alte cuvinte, tariful de recepţie este afişat pe tabelul tarifar, pentru a informa recepţionerii şi turiştii în legătură cu preţul fiecărei camere.

De obicei, recepţionerii vând camerele la preţul standard; fac excepţie cazurile în care clientul se califică la categoria tarifelor speciale de cameră. Acestea pot fi:

1. tarife comerciale sau de companie — oferite companiilor cu care se încheie frecvent contracte de care beneficiază hotelul sau/şi lanţul hotelier;

2. tarife promoţionale;

3.   tarife stimulative. Acestea sunt acordate pentru promovarea unei afaceri viitoare; sunt acordate conducătorilor de grupuri, planificatorilor de conferinţe, întâlniri de afaceri şi tour-operatorilor şi altor asemenea persoane capabile să furnizeze hotelului un venit substanţial;

4.     tarife de familie - oferite familiilor cu copii;

5.    tarife de prestaţii complexe. Acestea includ în preţul camerei şi pe cel al unei combinaţii de evenimente şi activităţi;

6.    tarife gratuite (zero) - oferite liderilor şi/sau clienţilor importanţi.

Tarifele speciale trebuie să fie controlate cu mare stricteţe. Managerii de front-office trebuie să examineze circumstanţele acordării unor astfel de tarife, pentru ca angajaţii front-office-ului să urmărească politica stabilită în acest sens.

Tarifele de cameră sunt considerate instrumente importante de marketing pentru formarea imaginii hotelului.

Două sunt tehnicile cele mai folosite în industria hotelieră în stabilirea tarifului de cameră: tehnica miimii şi formula lui Hubbart.